ANPC

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

Telefonul consumatorilor
0219551

In data de 16 aprilie 2015, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a declarat ca furnizarea de catre un comerciant a unei informatii eronate catre consumator constituie o practica comerciala incorecta

21-07-2015
In data de 16 aprilie 2015, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a declarat ca furnizarea de catre un comerciant a unei informatii eronate catre consumator constituie o practica comerciala incorecta.
Prin comunicarea informatiei eronate, un consumator maghiar a fost pus in situatia de a suporta costuri suplimentare intr-un contract de servicii incheiat cu UPC.
In cauza C‑388/13, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in baza Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori, Curtea de Justitie a Uniunii Europeane a constatat ca furnizarea de catre comerciant a unei informatii eronate catre consumator constituie o practica comerciala incorecta.
 
Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Nemzeti Fogyasztóvédelmi Hatóság (Autoritatea Maghiara pentru Protectia Consumatorilor) și UPC Magyarország Kft. in legatura cu o informatie eronata pe care UPC a furnizat‑o unuia dintre abonatii sai și care a facut ca acesta din urma sa suporte costuri suplimentare.
 
Consumatorul care dorea sa inceteze contractul incheiat cu UPC a solicitat operatorului economic sa ii indice perioada exacta careia ii corespundea factura emisa, dat fiind ca aceasta factura nu cuprindea o mentiune a acestei perioade. Deoarece consumatorul dorea ca durata abonamentului pe care il incheiase cu UPC sa coincida cu ultima zi de prestare a serviciului deja platit, acesta a solicitat rezilierea contractului aferent incepand cu ultima zi a perioadei facturate, comunicata la cererea sa de UPC. Serviciul, insa, a fost intrerupt la o diferenta de patru zile fata de solicitarea facuta, astfel incat consumatorul, care intre timp a incheiat un abonament la o alta societate comerciala, a fost obligat sa plateasca servicii de abonare catre doi prestatori diferiti in pofida faptului ca prestarea de servicii in cauza nu putea fi obtinuta in același timp de la doi operatori economici.
 
Astfel, in data de 16 aprilie 2015, Curtea de Justitte a Uniunii Europeane a declarat:
 
“1)      Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretata in sensul ca comunicarea, de catre un comerciant catre un consumator, a unei informatii eronate precum cea in discutie in litigiul principal trebuie calificata drept „practica comerciala inșelatoare” in sensul acestei directive, chiar daca aceasta comunicare nu a privit decat un singur consumator.
2)      Directiva 2005/29 trebuie interpretata in sensul ca, in cazul in care o practica comerciala intrunește toate criteriile enuntate la articolul 6 alineatul (1) din aceasta directiva pentru a fi calificata drept practica inșelatoare fata de consumator, nu mai este necesara verificarea aspectului daca o astfel de practica este de asemenea contrara cerintelor diligentei profesionale in sensul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din directiva mentionata pentru ca aceasta sa poata fi considerata in mod valabil ca fiind neloiala și, prin urmare, sa fie interzisa in temeiul articolului 5 alineatul (1) din aceeași directiva.”
 
Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori a fost transpusa in legislatia nationala prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte.

Pentru multe informatii despre cauza C‑388/13 accesati link-ul