În domeniul protecției consumatorilor, diversitatea opiniilor reprezintă o expresie legitimă a unei societăți democratice. Cu toate acestea, între contribuția societății civile și exercitarea autorității publice există o distincție esențială: una acționează în spațiul public prin informare și reprezentare, cealaltă exercită un mandat conferit de lege.

Informarea corectă, completă și precisă nu constituie doar o obligație a operatorilor economici, ci un standard care trebuie să guverneze intervenția tuturor actorilor implicați în acest domeniu.

În acest context, este important ca activitatea asociațiilor și organizațiilor neguvernamentale din domeniul protecției consumatorilor să fie prezentată în mod clar, fără a crea confuzie cu privire la statutul sau competențele acestora. Deși acestea au un rol legitim în informarea și reprezentarea intereselor consumatorilor, ele nu exercită autoritatea publică și nu dețin atribuțiile conferite prin lege unei autorități de stat. În lipsa unei delimitări clare, există situații în care mesajele publice pot lăsa impresia că exprimă poziții sau decizii cu caracter oficial, ceea ce poate genera confuzie în rândul consumatorilor.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor reprezintă expresia autorității statului în materia protecției consumatorilor. Dacă organizațiile și asociațiile contribuie la informarea și reprezentarea intereselor consumatorilor, ANPC este instituția învestită prin lege să informeze, să reprezinte interesele consumatorilor și, în special, să constate, să dispună și să asigure aplicarea normelor care protejează aceste drepturi. Într-un spațiu public tot mai dinamic, valoarea informației este dată nu doar de conținutul său, ci și de autoritatea care o validează. De aceea, protecția efectivă a consumatorilor presupune nu doar acces la informație, ci și o înțelegere clară a diferenței dintre informare și autoritate, dintre reprezentare și competență legală, dintre opinie și mandat instituțional.